Amplasată într-un țesut urban cu vechime, cu loturi înguste și case dispuse în lungul parcelelor, pe una din limitele de proprietate, noua locuință se așează peste amprenta celei vechi, care nu avea vreo valoare arhitecturală și era în stare avansată de degradare.

Parcelele tipice cartierelor vechi bucureștene pot genera mari provocări arhitectului din perspectiva adaptării noii clădiri stilului de viață contemporan.

Amprenta la sol a noii locuințe respectă tipologia lotului, fiind îngustă spre stradă și extinsă în adâncime, amplasată pe limita nordică. Fațada principală este ușor retrasă față de stradă, păstrând alinierea cu fronturile caselor învecinate. Orientarea laturii lungi spre Sud a oferit premizele pentru a crea o casă pasivă.

Printr-o conformare energetică atentă, s-a valorificat acest avantaj pentru a obține o clădire cu un grad ridicat de performanță energetică, punând accent atât pe eficiența energetică, cât și pe confortul dorit de tânăra familie.